in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
sâmbătă, 4 august 2007
silence
din acelasi ciclu: "singuratate"...
3 comentarii:
Anonim
spunea...
am fost si eu acolo.....nu singura...si am stat pe o banca la povesti...era racoare desi soarele lumina.....si....pe banca de langa noi...era un batranel care ne urmarea....m-am uitat in ochii lui....si...am vazut o stralucire stranie...ca si cum nu s-ar fi suparat ca eram acolo....ca si cum.... cert e ca....nu am mai vorbit...doar ne-am privit.... nu stiu daca are vreo legatura...dar asta mi-am amintit cand am vazut poza... stau si ma gandesc....cum poate cineva sa simta atata..singuratate...si liniste...e prea mult pentru o singura persoana...mult prea mult...
Nu stiu istoria acestui loc din gradina botanica, dar stiu ca am fost acolo cu niste prieteni acum ceva timp. Soarele lumina aceste ziduri si le facea sa... "radieze" de frumusete.. daca nu pentru toata lumea macar pentru mine. Puteai sa iti inchipui ca esti pe o scena din timpuri stravechi, iar tu esti actorul principal, esti in centrul atentiei. Stateam pe banca din partea stanga, admirand verdele crud de primavara si profitand de aerul curat, in timp ce pe cealalta banca stateau alti tineri care faceau acelasi lucru. Acum... pare atat de trist si de pustiu locul... Pe scarile si pe "cararea" ce te duce spre acea bancuta acum s-au asezat frunze, frunze ruginite, de toamna... de parca natura ar fi ... "imbatranit" inainte de vreme. Probabil sunt frunze si pe banci... Nu mai viziteaza nimeni acest loc... numai cate o persoana care ... poate vrea sa fie singura, sa mediteze, sa uite pentru cateva momente de lume sau poate vreun cuplu care vrea sa fie departe de "forfota" orasului. Dar situatia asta nu va fi mereu asa. Va rasari din nou soarele, va fi din nou lume si totul va fi mai... vesel daca pot sa spun asa... :)
There is a silence where hath been no sound, There is a silence where no sound may be, In the cold grave—under the deep deep sea, Or in wide desert where no life is found, Which hath been mute, and still must sleep profound; No voice is hush'd—no life treads silently, But clouds and cloudy shadows wander free. That never spoke, over the idle ground: But in green ruins, in the desolate walls Of antique palaces, where Man hath been, Though the dun fox, or wild hyæna, calls, And owls, that flit continually between, Shriek to the echo, and the low winds moan, There the true Silence is, self-conscious and alone
O poza care indeamna la meditatie, contemplare, examinare. :)
3 comentarii:
am fost si eu acolo.....nu singura...si am stat pe o banca la povesti...era racoare desi soarele lumina.....si....pe banca de langa noi...era un batranel care ne urmarea....m-am uitat in ochii lui....si...am vazut o stralucire stranie...ca si cum nu s-ar fi suparat ca eram acolo....ca si cum....
cert e ca....nu am mai vorbit...doar ne-am privit....
nu stiu daca are vreo legatura...dar asta mi-am amintit cand am vazut poza...
stau si ma gandesc....cum poate cineva sa simta atata..singuratate...si liniste...e prea mult pentru o singura persoana...mult prea mult...
Nu stiu istoria acestui loc din gradina botanica, dar stiu ca am fost acolo cu niste prieteni acum ceva timp. Soarele lumina aceste ziduri si le facea sa... "radieze" de frumusete.. daca nu pentru toata lumea macar pentru mine. Puteai sa iti inchipui ca esti pe o scena din timpuri stravechi, iar tu esti actorul principal, esti in centrul atentiei.
Stateam pe banca din partea stanga, admirand verdele crud de primavara si profitand de aerul curat, in timp ce pe cealalta banca stateau alti tineri care faceau acelasi lucru.
Acum... pare atat de trist si de pustiu locul... Pe scarile si pe "cararea" ce te duce spre acea bancuta acum s-au asezat frunze, frunze ruginite, de toamna... de parca natura ar fi ... "imbatranit" inainte de vreme. Probabil sunt frunze si pe banci... Nu mai viziteaza nimeni acest loc... numai cate o persoana care ... poate vrea sa fie singura, sa mediteze, sa uite pentru cateva momente de lume sau poate vreun cuplu care vrea sa fie departe de "forfota" orasului.
Dar situatia asta nu va fi mereu asa. Va rasari din nou soarele, va fi din nou lume si totul va fi mai... vesel daca pot sa spun asa... :)
Silence
by Thomas Hood
There is a silence where hath been no sound,
There is a silence where no sound may be,
In the cold grave—under the deep deep sea,
Or in wide desert where no life is found,
Which hath been mute, and still must sleep profound;
No voice is hush'd—no life treads silently,
But clouds and cloudy shadows wander free.
That never spoke, over the idle ground:
But in green ruins, in the desolate walls
Of antique palaces, where Man hath been,
Though the dun fox, or wild hyæna, calls,
And owls, that flit continually between,
Shriek to the echo, and the low winds moan,
There the true Silence is, self-conscious and alone
O poza care indeamna la meditatie, contemplare, examinare. :)
Trimiteți un comentariu