unii au spus: "waw, e raiul?"
sunt doar nori... si un soare ascuns.. ascuns parca sa nu vada durerea oamenilor si tot ce se intampla aici... aici jos., printre pacatosi....
cineva drag mie spunea:
"nu am fi stiut cat de frumos e cerul daca nu ar fi fost norii"
Multumes... multumesc mult,,, de acum am sa vad chipul tau in orice structura de nori... pe tine si ochii tai...
7 comentarii:
Deoarece am tendinta de a "extinde subiectul" am sa fac asta si acum... Acesti nori ma duc cu gandul nu numai la norii de pe cer ci si la norii care apar uneori in viata noastra.. Uneori apar "din senin" si ne intuneca viata, iar mai apoi, cand dispar, ne bucuram mai mult de cerul senin, de soare..
Norii pot fi ca niste "obstacole", nu? Adica... nu ne lasa sa ne bucuram de soare, de vremea frumoasa... Trebuie sa fim puternici si sa ne impotrivim obstacolele,sa le depasim... pentru ca astfel vom fi mai puternici...
Am un fragmentel din "povestea fluturelui" care cred ca s-ar potrivi aici...
"Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacolo, am fi limitati. Nu am putea fi atat de puternici cum suntem. Nu am putea zbura NICIODATA!
Am cerut putere... Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.
Am cerut intelepciune... Si viata mi-a dar probleme ca sa le rezolv.
Am cerut prosperitate... Si viata mi-a dat un creier si muschi pentru a munci.
Am cerut sa pot sa zbor... Si viata mi-a dat obstacole de a le depasi.
Am cerut iubire... Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.
Am cerut favoruri... Si viata mi-a dat potential.
Nu am primit nimic din ce am cerut... Dar am primit tot ce aveam nevoie.
Traieste-ti viata fara frica, ataca toate obstacolele si demonstreaza ca le poti surmonta! "
Toate acestea nu sunt doar niste cuvinte...nu... trebuie numai sa incerci sa vezi dincolo de ele, dincolo de cuvinte... Cred ca mai degraba sustin "nu am fi stiut cat de frumos e cerul daca nu ar fi fost norii". :)
Poza e superba... nu am vazut niciodata in realitate un asemenea cer... pare desprins dintr-o lume fantastica...
parerea mea... :)
nu totul este ceea ce pare.putem spune ca norii suntem noi:ne jucam sub cer,ne unim(si atunci ies scantei,tunete, sau liniste),dansam, ne fugarim, si toate astea fara sa obserma ce e deasupra noastra.apoi, in goana noastra ii acoperim pe altii, ii umbrim, si de raul nostru nu mai reusesc sa vada ce ar trebui sa vedem si noi daca am fi mai atenti.apoi, apoi ne pare rau, dar e prea tarziu, unii nori se dizolva si nu mai apuca sa vada cerul, si nici nu stiu ca exista asa ceva. as vrea sa fiu un nor ce aduce ploaia, as simti ca dau viata, m-as simti utila, si m-as simti la adapostul cerului.as vrea sa fiu curcubeul ce lumineaza norii, cel ce readuce zambetul. pentru poza nu am cuvinte, e mai mult decat o poza, este un sentiment exprimat printr-o arta
„unii au spus: "waw, e raiul?" – Dap, este raiul!
sunt doar nori... si un soare ascuns.. ascuns parca sa nu vada durerea oamenilor si tot ce se intampla aici... aici jos., printre pacatosi....”
– Ba nu. Chiar este raiul, daca il lasi sa fie. Si soarele nu este „ascuns pentru a nu vedea durerea oamenilor”, ci le alina durerea oferindu-le o parte din razele lui.
„cineva drag mie spunea: "nu am fi stiut cat de frumos e cerul daca nu ar fi fost norii"”
– Avea dreptate.
Mie mi-a amintit niste istorioare:
Într-o dimineaţă Budha stătea între discipolii săi cînd un om se apropie de grupul lor. “Există Dumnezeu?” întrebă. “Da, Dumnezeu există“ răspunse Budha. După prînz veni un alt om. “Există Dumnezeu?” întrebă. “Nu, Dumnezeu nu există”, răspunse Budha. Pe înserat, un al treilea om îi adresă aceeaşi întrebare şi răspunsul fu: “Trebuie să hotărăşti singur”. “Maestre, asta e absurd”, spuse unul din discipoli. “Cum poţi da trei răspunsuri diferite la aceeaşi întrebare?” “Pentru că erau trei persoane diferite”, răspunse Iluminatul. “Şi fiecare persoană se apropie de Dumnezeu în felul său: unii cu certitudine, alţii cu negocieri şi alţii cu îndoieli.”
[...]
Nişte evrei devotaţi se rugau într-o sinagogă cînd, în timpul rugăciunii, auziră vocea unui copil care spune: “A, B, C, D.” Încercau să se concentreze asupra scripturilor, dar vocea repeta, “ A, B, C, D.” Întrerupseră slujba şi, privind în jur, văzură un băieţel care continua cu aceeaşi intonaţie. Rabinul vorbi cu băiatul: “De ce faci aşa?” “Pentru că nu cunosc versurile sfinte,” răspunse băiatul. “Aşa, speram că recitînd alfabetul, Dumnezeu va folosi literele pentru a forma cuvintele potrivite.” “Îţi mulţumesc pentru lecţia aceasta,” spuse rabinul. “ Şi fie ca eu să pot dărui lui Dumnezeu fiecare zi a mea pe pămînt în acelaşi fel în care tu I-ai dăruit literele tale.”
[...]
Linistitoare fotografie. Multumim!
La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
Dumnezue a zis: " Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape.
Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele cari sunt dedesuptul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost.
Dumnezue a numit intinderea cer.
Cerul este unul dintre cele mai minunate lucruri create de Dumnezeu. E frumos atat senin cat si cu nori. Cerul ne ofera o priveliste infinita din orice colt al lumii, oricat am privii sau am fugii el este mereu cu noi.
cerul
ma imbrac in lacrimi
de nori udate
in suflet purtate
in inima sarutate
ma imbrac in suspine
senine si tacute
pierdute in mine:
nu-mi apartine!
ma imbrac in cer
in ochi-ti de argint
cu jale ma preschimb
asa incet de repede
nu ma imbraca,
asa-s de uitata;
caci lumea e a mea
de ma voi schimba
In tine.
Hola, me parece excelente la exposición fotografica, muy buena perpectiva, buena tecnica, asi tambien bastante sensibilidad en el manejo del propósito de las tomas, mis más sinceras felicitaciones, muchos exitos.
Saludos desde Caxamarca-Perú
Moshenga VIII Cabanillas.
tare si asta. bravo. frumos cum ai prins razele ;)
Trimiteți un comentariu