Statuile.... intotdeauna aceleasi; naturale in faţa camerei foto. Nu se stanjenesc in faţa camerei. sunt ele insele... sau .. poate nu.
oare transmit ceva? oare... pozele astea au ceva din ce se numesc poze?
Statuile pot transmite?
traiesc?
Niciodata nu vom sti. probabil ca nici atunci cand vom ajunge statui (eu sper sa nu ajung o statuie, a se vedea statuile de pe copou si porumbeii, ciorile sau alte inaripate.. si consider ca e un motiv suficient de bun de a nu deveni o statuie).
Si totusi... e piatra. o piatra rece..
PS.
"Dacă aş fi sculptor
Te-aş numi piatra...
Dacă aş fi Michellangelo
Te-aş numi Pieta"
oare transmit ceva? oare... pozele astea au ceva din ce se numesc poze?
Statuile pot transmite?
traiesc?
Niciodata nu vom sti. probabil ca nici atunci cand vom ajunge statui (eu sper sa nu ajung o statuie, a se vedea statuile de pe copou si porumbeii, ciorile sau alte inaripate.. si consider ca e un motiv suficient de bun de a nu deveni o statuie).
Si totusi... e piatra. o piatra rece..
PS.
"Dacă aş fi sculptor
Te-aş numi piatra...
Dacă aş fi Michellangelo
Te-aş numi Pieta"
3 comentarii:
"a sta ca o statuie", a sta neclintit in fata unor evenimente, fapte, actiuni...
Statuile sunt de piatra, piatra e rece, insensibila la durere, fericire .. la sentimente, la viata.. si totusi nu cred ca e asa.. pietrele par rezistente la ceea ce ne macina pe noi, oamenii, dar sunt si ele, la randul lor vulnerabile in fata naturii... au si ele "durerea" lor...
O statuie reprezinta o anumita persoana (sau mai multe) intr-un anumit loc, intr-o anumita ipostaza cu rolul de a transmite ceva. Ce anume? depinde de fiecare in parte, depinde si de cel care a realizat "statuia" si de viata persoanei ilustrate de statuie..
cel care afacut aceste statui, a simtit ca aceste ipostaze ar trebui sa fie imortalizate, pentru el, acestea reprezinta lucruri importante. As vrea sa pot imortaliza si eu unele sentimente, si cred ca in mare masura reusesc, si poate nu numai eu, fiecare din noi reuseste prin ceea ce face. Unii sculpteaza, altii scriu proza, sau poezie, altii picteaza, altii zambesc, sau fotografiaza...altii le fac pe toate, iar cei mai multi...nimic....
statui, statui,
sa nu spune-ti nimanui
ce va face sa simtiti
dor cu dor nemarginit.
iar indur, si iar suspin
rugi de dragoste si amar
flacari dulci si zambet trist
dor cu dor de tine iar.
sus de tot voi ma priviti
iar eu trec si va salut
iar in zbor un flutur alb
se destrama ca un dor.
statui dragi si ganditoare
ma priviti cu duiosie
si ma gandesc din nou
dor cu dor si de ce oare?
- Hei! Adunati-va! Vreau sa va comunic o idee grozava!
- Ce-ti mai veni in minte? Sper sa merite, tocmai am renuntat la o certa grozava ce se petrece de partea cealalta a strazii. Uf, spune mai repede, sa prind macar bataia!
- Pai... Ma gandesc din ce in ce mai mult la o parada a statuilor. Stiti, e o noua moda: parada impotriva discriminarii. Toata lumea face asta, in ultima vreme.
- Esti nebuna??? O parada a statuilor? Statuile sunt discriminate? Asta-i culmea! Stii ca exista oameni carora le este interzis sa aiba copii? Tu, cel putin, ai primit bucuria de a-ti tine copiii in brate. Cum se manifesta discriminarea de care vorbesti?
- Sigur ca suntem discriminate! Noua ne este interzis sa simtim! La ce ma ajuta sa-mi strang copilul la piept, atata timp cat nu-l pot simti? E... nimic! La ce imi sunt de folos mainile mele inerte? In plus, toata lumea recunoaste ca noi nu putem simti, si totusi ... nimeni nu face nimic pentru a remedia situatia.
- Si...ce anume ai vrea sa simti?
-... As vrea... As vrea sa simt... Frigul.
- Frigul??? De unde stii tu ce este Frigul ?
- Mi l-a descris un baietel. De fapt, l-am auzit vorbind cu prietenul sau. Descult si imbracat in zdrente, spunea cainelui: „ Nu Azor, nu trebuie sa musti Frigul. Stii, el nu e rau. Doar ai vazut si tu, anul trecut a adus zapada si Craciunul. Da, stiu ca nu noua ni le-a adus, dar... zapada si Craciunul i-au facut pe trecatori sa zambeasca. E frumos cand oamenii zambesc, nu-i asa, Azor? E frumos pentru ca nu ne mai privesc ciudat atunci cand, la randul nostru, le raspundem prin zambet. Da, Azor, de Craciun putem sa le zambim in voie, nu ne vor privi suspicios. Nu se vor incrunta, nu ne vor alunga. Si...sunt sigur ca ai observat si tu...cand zambim... ne incalzim. Vezi, Azor, pana la urma... Frigul a adus zapada si Craciunul pentru ca tu si eu sa ne putem incalzi. Zambind celorlalti, zambind fara teama.” Vreau sa simt Frigul pentru a putea cunoaste caldura. Vreau sa simt caldura copilului meu, atunci cand il strang in brate.
- Hahahahaha!!!! Ce copil prost! Nici macar nu era un copil cuminte.
- De ce spui asta????
- Pentru ca, daca ar fi fost cuminte, anul acesta ar fi primit din nou Craciunul si zapada. In plus, si prietenul sau l-a parasit. A stat cu el cateva zile, acoperindu-l. Apoi s-a indepartat, urland. L-a lasat in frunzele umezite de ploaie. Uf, imi pierd rabdarea din cauza aberatiilor tale. Mai bine ma intorc la cearta de peste drum!
Trimiteți un comentariu