in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
imi aminteste de revelion poza asta:P ...hmmm...pt mine ar fi calatorii paralele daca ma gandesc in felul urmator: o calatorie in lumina si una in intuneric, doua ipostaze ce vor fi mereu paralele. aleg intunericul strabatut de o umbra de lumina(daca nu e prea mult si asa)...
lumina si intunericul nu cred ca sunt paralele.... dupa parerea mea sunt chiar complementare... se anuleaza reciproc...prezenta uneia inseamna absenta celeilalte...
"Calatorii paralele"... calatoriile oamenilor... fie ca se duc intr-un anumit loc, fie ca au destine paralele.. Se spune ca fiecare dintre noi are o copie identica in lumea asta.. Si totusi... pare ca distanta se micsoreaza pe masura ce trenul inainteaza... parca ar tinde amandoua spre acelasi punct.. sau poate e doar o iluzie?!
"Trenul pierdut"? Daca am fi ajuns mai devreme l-am fi prins in gara.. sa facem sau sa incercam sa facem toate la timp ca sa nu regretam apoi ca am pierdut o anumita ocazie... :) Superba poza... nici nu iti vine sa crezi ca e un personal..
eh... aceea a fost prima impresie... (de obicei aparentele sunt inselatoare) se vedea directia dar nu si sensul (parca ar fi un vector la mate :D)... oricum imi mentin ideile pt ca oricum sunt adev.
Ah, si uite ca se apropie trenul ce nu duce nicaieri, pe care l-am asteptat in fiecare secunda si pe care il voi astepta vesnic. De fiecare data, in alta gara. Ma urc si las in urma peronul. As vrea sa ma opresc, sa aleg EU locul de odihna. Sa fiu anonim, transparent, absent in mijlocul celorlalti. Fereastra reflecta aceeasi zi de ieri, acelasi loc. Stiu deja urmarea, am trait-o de o suta de ori … Si trenul ma leagana dulce, m-ar ajuta sa evadez. Dar Gandurile deghizate in controlor ma prind fara bilet si ma obliga sa cobor la prima. Din nou pe pamant… si nu mai aud muzica. Iar visele ce pluteau pe mare esueaza acum izbindu-se de peretii din caramida. Din moartea lor ce innegreste cerul se nasc tunelele… Si astea de la o poza? mai bine ma duc sa dorm si incetez prostiile. Faina poza, foarte faina!(nu s-ar putea…totusi…sa fie ceva mai mica « semnatura » ? nu ma lasa sa visez :) )
www.. trenul nu duce chiar nicaieri,,, pe mine m;a dus acasa,,, :) in seara aia veneam de la festivalul medieval de la suceava..eram foarte obosit si ...suparat... iar cand am ajuns la gara si am aflat ca ultimul tren ce ma duce acasa e peste jumatate de ora m'am bucurat...si stii de ce? pt ca ma ducea undeva,,,acasa... www, stii ce te rog... pune un prenume...pls.. :)
"Carmen" e bine? poti propune altul, prenume de fata sau de baiat, pentru mine nu conteaza. nu am nimic de ascuns, dar as alege anonimatul. daca stii prenumele unei persoane, aceasta devine parte din viata ta. Coehlo scria cam asa "vazand in fiecare zi aceleasi persoane, sfarsim prin a considera ca ele fac parte din viata noastra. Si, facand parte din viata noastra, ele incep sa-si doreasca sa ne transforme viata. Si daca noi nu suntem asa cum ele isi doresc sa ne vada, iata-le nemultumite. Pentru ca toata lumea considera ca stie cum ar trebui sa traiasca ceilalti. Dar nimeni nu stie cum ar trebui traiata propria-i viata." nu vreau sa fac parte din viata nimanui si nu vreau pe nimeni in viata mea. vreau doar sa admir pozele si sa raman un anonim. fara nume, fara ocupatie, fara sex. doar cu Gandurile...pana voi reusi sa scap de ele, bineinteles :) daca vrei un prenume, poti alege. daca il vrei pe cel adevarat, am sa-l folosesc.
trebuie sa recunosc... m'a surprins putin comentariul tau... tot ce am urat cel mai mult in viata asta a fost minciuna si secretomania... mai ales in acele momente cand nu se justifica(ma refer la secrete, ca minciuna nu isi are locul nicaieri si niciodata)... da'mi voie sa te contazic putin...eu stiu o groaza de prenume: Traian (Basescu), Bill (Clinton, Gates), George (Bush) etc,,, deci daca le stiu prenumele atunci ei fac parte din viata mea?, adica trebuie sa ii pun pe aceeasi treapta cu familia si prietenii? sunt 99,9999 sanse sa nu intalnesc persoanele amintitte mai sus si sa pun semnul = intre ei si persoanele cu care imi petrec farama de viata ce mi'a mai ramas ? chiar nu inteleg... nu te cunosc, nu ma cunosti, pt tine, pt toti care vin pe acest blog si lasa o urma ..eu sunt doar o adresa de www si pixelii din fotografiile mele...doar atat... situatia se schimba cand ne intalnim face2face... de ce? pt ca suntem prieteni.. si e mai mult decat a ne cunoaste numele unul altuia... de ce ti'am cerut numele? pt ca www inseamna ceva ce urasc si iubesc in acelasi timp...(nu dau mai multe explicatii...doar daca vei cere.. :) ) am invatat sa accept oamenii asa cum sunt ei,,nu cum pretind a fi, nu vreau sa schimb pe cineva nici chiar daca mi'ar cere acest lucru. nu voi accepta ca cineva sa se schimbe doar din cauza mea sau datorita mie. de ce ti'am cerut sa revii? pt ca imi place modul in care imi comentezi pozele.. ;)
sper sa ai ganduri frumoase...in continuare,, te invit (din nou) sa vizitezi acest site... in legatura cu screen-name-ul...ramane la alegerea ta,,, :) succese depline!
:) ai dreptate in felul tau. cred ca exagerez putin cu dorinta mea de solitudine. eu ma inteleg, nu conteaza. dar sa nu mai continua pe acest subiect, nu are rost. eu sunt Monica! Ma bucur de "cunostinta" si iti astept noua poza :P
12 comentarii:
imi aminteste de revelion poza asta:P ...hmmm...pt mine ar fi calatorii paralele daca ma gandesc in felul urmator: o calatorie in lumina si una in intuneric, doua ipostaze ce vor fi mereu paralele. aleg intunericul strabatut de o umbra de lumina(daca nu e prea mult si asa)...
lumina si intunericul nu cred ca sunt paralele.... dupa parerea mea sunt chiar complementare... se anuleaza reciproc...prezenta uneia inseamna absenta celeilalte...
"Calatorii paralele"... calatoriile oamenilor... fie ca se duc intr-un anumit loc, fie ca au destine paralele.. Se spune ca fiecare dintre noi are o copie identica in lumea asta..
Si totusi... pare ca distanta se micsoreaza pe masura ce trenul inainteaza... parca ar tinde amandoua spre acelasi punct.. sau poate e doar o iluzie?!
"Trenul pierdut"? Daca am fi ajuns mai devreme l-am fi prins in gara.. sa facem sau sa incercam sa facem toate la timp ca sa nu regretam apoi ca am pierdut o anumita ocazie... :)
Superba poza... nici nu iti vine sa crezi ca e un personal..
PS... trenul venea in gara... nu pleca... (si el il asteptam de vreo ora :D )
eh... aceea a fost prima impresie... (de obicei aparentele sunt inselatoare) se vedea directia dar nu si sensul (parca ar fi un vector la mate :D)... oricum imi mentin ideile pt ca oricum sunt adev.
ps: nu ai inghetat asteptandu-l atat? :P
Ah, si uite ca se apropie trenul ce nu duce nicaieri, pe care l-am asteptat in fiecare secunda si pe care il voi astepta vesnic. De fiecare data, in alta gara. Ma urc si las in urma peronul. As vrea sa ma opresc, sa aleg EU locul de odihna. Sa fiu anonim, transparent, absent in mijlocul celorlalti. Fereastra reflecta aceeasi zi de ieri, acelasi loc. Stiu deja urmarea, am trait-o de o suta de ori … Si trenul ma leagana dulce, m-ar ajuta sa evadez. Dar Gandurile deghizate in controlor ma prind fara bilet si ma obliga sa cobor la prima. Din nou pe pamant… si nu mai aud muzica. Iar visele ce pluteau pe mare esueaza acum izbindu-se de peretii din caramida. Din moartea lor ce innegreste cerul se nasc tunelele… Si astea de la o poza? mai bine ma duc sa dorm si incetez prostiile. Faina poza, foarte faina!(nu s-ar putea…totusi…sa fie ceva mai mica « semnatura » ? nu ma lasa sa visez :) )
www.. trenul nu duce chiar nicaieri,,, pe mine m;a dus acasa,,, :) in seara aia veneam de la festivalul medieval de la suceava..eram foarte obosit si ...suparat... iar cand am ajuns la gara si am aflat ca ultimul tren ce ma duce acasa e peste jumatate de ora m'am bucurat...si stii de ce? pt ca ma ducea undeva,,,acasa...
www, stii ce te rog... pune un prenume...pls.. :)
imi place visul tau,,,, :) sper sa mai vii pe aici
"Carmen" e bine? poti propune altul, prenume de fata sau de baiat, pentru mine nu conteaza. nu am nimic de ascuns, dar as alege anonimatul. daca stii prenumele unei persoane, aceasta devine parte din viata ta. Coehlo scria cam asa "vazand in fiecare zi aceleasi persoane, sfarsim prin a considera ca ele fac parte din viata noastra. Si, facand parte din viata noastra, ele incep sa-si doreasca sa ne transforme viata. Si daca noi nu suntem asa cum ele isi doresc sa ne vada, iata-le nemultumite. Pentru ca toata lumea considera ca stie cum ar trebui sa traiasca ceilalti. Dar nimeni nu stie cum ar trebui traiata propria-i viata." nu vreau sa fac parte din viata nimanui si nu vreau pe nimeni in viata mea. vreau doar sa admir pozele si sa raman un anonim. fara nume, fara ocupatie, fara sex. doar cu Gandurile...pana voi reusi sa scap de ele, bineinteles :) daca vrei un prenume, poti alege. daca il vrei pe cel adevarat, am sa-l folosesc.
trebuie sa recunosc... m'a surprins putin comentariul tau... tot ce am urat cel mai mult in viata asta a fost minciuna si secretomania... mai ales in acele momente cand nu se justifica(ma refer la secrete, ca minciuna nu isi are locul nicaieri si niciodata)...
da'mi voie sa te contazic putin...eu stiu o groaza de prenume: Traian (Basescu), Bill (Clinton, Gates), George (Bush) etc,,, deci daca le stiu prenumele atunci ei fac parte din viata mea?, adica trebuie sa ii pun pe aceeasi treapta cu familia si prietenii? sunt 99,9999 sanse sa nu intalnesc persoanele amintitte mai sus si sa pun semnul = intre ei si persoanele cu care imi petrec farama de viata ce mi'a mai ramas ? chiar nu inteleg...
nu te cunosc, nu ma cunosti, pt tine, pt toti care vin pe acest blog si lasa o urma ..eu sunt doar o adresa de www si pixelii din fotografiile mele...doar atat... situatia se schimba cand ne intalnim face2face... de ce? pt ca suntem prieteni.. si e mai mult decat a ne cunoaste numele unul altuia...
de ce ti'am cerut numele?
pt ca www inseamna ceva ce urasc si iubesc in acelasi timp...(nu dau mai multe explicatii...doar daca vei cere.. :) )
am invatat sa accept oamenii asa cum sunt ei,,nu cum pretind a fi, nu vreau sa schimb pe cineva nici chiar daca mi'ar cere acest lucru. nu voi accepta ca cineva sa se schimbe doar din cauza mea sau datorita mie.
de ce ti'am cerut sa revii?
pt ca imi place modul in care imi comentezi pozele.. ;)
sper sa ai ganduri frumoase...in continuare,, te invit (din nou) sa vizitezi acest site...
in legatura cu screen-name-ul...ramane la alegerea ta,,, :)
succese depline!
:) ai dreptate in felul tau. cred ca exagerez putin cu dorinta mea de solitudine. eu ma inteleg, nu conteaza. dar sa nu mai continua pe acest subiect, nu are rost. eu sunt Monica! Ma bucur de "cunostinta" si iti astept noua poza :P
mon nom est Tudor,
heureux pour vous rencontrer :P
sper sa nu fi gresit, :D
Trimiteți un comentariu