in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
miercuri, 7 februarie 2007
singuratate in ... doi
4 comentarii:
Anonim
spunea...
teatrul e atat de trist cand e gol! nu cred ca in doi se mai numeste singuratate, asta e si de dorit, sa-ti gasesti sufletul pereche si sa ramai "singur" cu el.
nu imi dau seama daca e un cuplu spectator sau unul organizator. oricum, doi=totul, atat timp cat ei traiesc un "noi",(dar e enorm de trist sa te simti singur in doi-nu e cazul pentru poza asta).mai bine zis...e trista sala(daca sunt spectatori). (One question: de ce majoritatea pozelor au in titlu cel putin un cuvant din clasa singuratate/tristetze? -daca mi-e permis sa intreb-)
singuratate... in doi sper din tot sufletul sa nu ajung la asa ceva atunci cand voi inainta in varsta. mi se pare cumplit. fizic sa fie, psihic sa nu fie! Oricum, nimeni nu cred ca isi imagineaza sau doreste sa traiasca asa ceva pana in momentul cand i se intampla efectiv. iti cam joaca feste viata, uneori. dar... pe de alta parte, gasindu-ne intr-o situatie ca asta, suntem cei mai vinovati daca ne complacem. cineva zicea ca viata se rezuma la asta: facem alegeri si traim cu ele. de acord, insa... avem tot timpul posibilitatea sa alegem! poate am depasit subiectul pozei, dar oricum... sper ca n-am aberat prea mult.
4 comentarii:
teatrul e atat de trist cand e gol! nu cred ca in doi se mai numeste singuratate, asta e si de dorit, sa-ti gasesti sufletul pereche si sa ramai "singur" cu el.
nu imi dau seama daca e un cuplu spectator sau unul organizator. oricum, doi=totul, atat timp cat ei traiesc un "noi",(dar e enorm de trist sa te simti singur in doi-nu e cazul pentru poza asta).mai bine zis...e trista sala(daca sunt spectatori).
(One question: de ce majoritatea pozelor au in titlu cel putin un cuvant din clasa singuratate/tristetze? -daca mi-e permis sa intreb-)
singuratate... in doi
sper din tot sufletul sa nu ajung la asa ceva atunci cand voi inainta in varsta. mi se pare cumplit. fizic sa fie, psihic sa nu fie!
Oricum, nimeni nu cred ca isi imagineaza sau doreste sa traiasca asa ceva pana in momentul cand i se intampla efectiv. iti cam joaca feste viata, uneori.
dar... pe de alta parte, gasindu-ne intr-o situatie ca asta, suntem cei mai vinovati daca ne complacem.
cineva zicea ca viata se rezuma la asta: facem alegeri si traim cu ele. de acord, insa... avem tot timpul posibilitatea sa alegem!
poate am depasit subiectul pozei, dar oricum... sper ca n-am aberat prea mult.
asa da. cand doi nu mai inseamna unul, e trist...
Trimiteți un comentariu