in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
Libertatea, ca si fericirea sunt dimensiuni care nu exista decat in noi si doar noi insine putem sa ne simtim liberi sau fericiti,,,, E in puterea noastra. Ra
„Ne 'nteles ramane gandul/Ce-ti strabate canturile,/Sboara vecinic, inganandu-l/Valurile, vanturile.” – asta mi-a trecut prin minte la prima vedere a pozei. Nu pot sa-mi explic de ce ... Mintea e un taram tare „ciudat”. (cel putin, asa e a mea :P)
In general, orice floare intalnita in drumul meu are intotdeauna puterea sa ma opreasca in loc pentru cateva minute. Imi dau voie sa ma bucur de existenta ei. O privesc, o miros, imi trec degetele peste petale si aproape instantaneu imi rasare zambetul pe buze si imi cresc aripile si ziua devine...suportabila:). Si asta se intampla cu orice floare, mai putin cu trandafirii rosii. Imi plac cei albi, cei galbeni sau roz, dar cei rosii ma lasa cu totul rece. De fapt... ma indispun, oarecum. Cand am vazut poza m-am intrebat daca ea ar fi la fel de frumoasa cu un trandafir de alta culoare in locul celui rosu. Si imaginile ce s-au perindat prin fata ochilor nu prea m-au multumit. Mda, se pare ca trandafirul acela rosu a rasarit exact in locul potrivit pentru poza. Si ma bucur ca a fost asa :). Ce-mi inspira? Eu o vad cam asa: „Eram odata ca niciodata. (ca daca nu eram, nu va povesteam :) ) Eram pe un taram indepartat, peste 7 mari si 7 tari, un taram numit „Lumea Mea”. Intr-o zi, obisnuitii Nori s-au hotarat sa-si ia dupa-amiaza libera si au lasat loc Soarelui. Nu-l mai vazusem de multa vreme, asa ca am zis sa-l salut si am iesit la plimbare prin Gradina. Si tot mergand, am ajuns la marginea Imparatiei, la hotarul cu „Lumea Lor”. Legea fundamentala din „Lumea Mea” imi interzicea clar sa privesc in „Lumea Lor”. Dar parca in ziua aceea soarele stralucea prea tare si mintea mea se culcase pe undeva la umbra. Si dincolo de Zidul ce despartea cele doua lumi am vazut o Floare. Un trandafir rosu... Auzisem ca „Iubirea” salasluieste intre petalele acestei flori. Si am ramas privind-o... In „Lumea Mea” nu vazusem astfel de flori. As fi mers sa o ating, sa o miros, sa o privesc de aproape. Dar exista „Zidul” ce-mi impiedica trecerea dincolo. Nu puteam sa-l daram. De fapt, NU VOIAM sa-l daram. Asa ca am ramas privind-o din departare...” Si daca azi ar trebui sa aleg, as face la fel :) De ce? Un nene scria ceva de genul „Tocmai posibilitatea de a realiza un vis faca viata interesanta. [...] Dar mi-e teama sa nu fie o imensa deceptie, de aceea prefer sa viser in continuare”... Mda, poza asta imi spune ca nu pot atinge Iubirea pana nu trec de Zid. So...strugurii sunt acri, iar mie nu-mi plac trandafirii rosii :) Cat despre tehnica ... „toata stima si respectul”(a se citi „felicitari”).
P.S. de cand nu am trecut pe aici, au aparut multe fotografii interesante. din pacate, nu cred ca voi putea sa comentez atatea cat as fi dorit. azi sunt anonyme pt ca nu pot posta sub "Monica".
'Custile sunt doar o stare. La fel si ferestrele si usile. Problema adevarata este atunci cand le deschidem. Nu numai ca noi iesim, ci lasam intreaga lume sa intre inauntru.' Mi-a placut foarte mult ... Si daca stai sa te gandesti...
6 comentarii:
libertatea nu exista ci doar in sufletul nostru...cateodata mi-ar placea sa fiu si eu un trandafir oferit unei fiinte incantatoare
daca ne gandim bine...destul de liber trandafirul acela.
oh.. daa...
nu m'am gandit nici o clipa ca trandafirul acela ar fi inchis :)
Libertatea, ca si fericirea sunt dimensiuni care nu exista decat in noi si doar noi insine putem sa ne simtim liberi sau fericiti,,,,
E in puterea noastra.
Ra
„Ne 'nteles ramane gandul/Ce-ti strabate canturile,/Sboara vecinic, inganandu-l/Valurile, vanturile.” – asta mi-a trecut prin minte la prima vedere a pozei. Nu pot sa-mi explic de ce ... Mintea e un taram tare „ciudat”. (cel putin, asa e a mea :P)
In general, orice floare intalnita in drumul meu are intotdeauna puterea sa ma opreasca in loc pentru cateva minute. Imi dau voie sa ma bucur de existenta ei. O privesc, o miros, imi trec degetele peste petale si aproape instantaneu imi rasare zambetul pe buze si imi cresc aripile si ziua devine...suportabila:). Si asta se intampla cu orice floare, mai putin cu trandafirii rosii. Imi plac cei albi, cei galbeni sau roz, dar cei rosii ma lasa cu totul rece. De fapt... ma indispun, oarecum. Cand am vazut poza m-am intrebat daca ea ar fi la fel de frumoasa cu un trandafir de alta culoare in locul celui rosu. Si imaginile ce s-au perindat prin fata ochilor nu prea m-au multumit. Mda, se pare ca trandafirul acela rosu a rasarit exact in locul potrivit pentru poza. Si ma bucur ca a fost asa :). Ce-mi inspira? Eu o vad cam asa: „Eram odata ca niciodata. (ca daca nu eram, nu va povesteam :) ) Eram pe un taram indepartat, peste 7 mari si 7 tari, un taram numit „Lumea Mea”. Intr-o zi, obisnuitii Nori s-au hotarat sa-si ia dupa-amiaza libera si au lasat loc Soarelui. Nu-l mai vazusem de multa vreme, asa ca am zis sa-l salut si am iesit la plimbare prin Gradina. Si tot mergand, am ajuns la marginea Imparatiei, la hotarul cu „Lumea Lor”. Legea fundamentala din „Lumea Mea” imi interzicea clar sa privesc in „Lumea Lor”. Dar parca in ziua aceea soarele stralucea prea tare si mintea mea se culcase pe undeva la umbra. Si dincolo de Zidul ce despartea cele doua lumi am vazut o Floare. Un trandafir rosu... Auzisem ca „Iubirea” salasluieste intre petalele acestei flori. Si am ramas privind-o... In „Lumea Mea” nu vazusem astfel de flori. As fi mers sa o ating, sa o miros, sa o privesc de aproape. Dar exista „Zidul” ce-mi impiedica trecerea dincolo. Nu puteam sa-l daram. De fapt, NU VOIAM sa-l daram. Asa ca am ramas privind-o din departare...” Si daca azi ar trebui sa aleg, as face la fel :) De ce? Un nene scria ceva de genul „Tocmai posibilitatea de a realiza un vis faca viata interesanta. [...] Dar mi-e teama sa nu fie o imensa deceptie, de aceea prefer sa viser in continuare”... Mda, poza asta imi spune ca nu pot atinge Iubirea pana nu trec de Zid. So...strugurii sunt acri, iar mie nu-mi plac trandafirii rosii :) Cat despre tehnica ... „toata stima si respectul”(a se citi „felicitari”).
P.S. de cand nu am trecut pe aici, au aparut multe fotografii interesante. din pacate, nu cred ca voi putea sa comentez atatea cat as fi dorit. azi sunt anonyme pt ca nu pot posta sub "Monica".
'Custile sunt doar o stare. La fel si ferestrele si usile. Problema adevarata este atunci cand le deschidem. Nu numai ca noi iesim, ci lasam intreaga lume sa intre inauntru.'
Mi-a placut foarte mult ...
Si daca stai sa te gandesti...
Trimiteți un comentariu