duminică, 11 martie 2007

infinit

5 comentarii:

Ramona Aștefănesei spunea...

Ce reprezinta, ce inseamna "infinit"??? Matematicienii ar spune ca infinitul impreuna cu elementele "finite" ale unei multimi alcatuiesc o multime infinita... Sau se mai stie ca "limita la infinit" este un numar , de ex.
Sau poate e ceva dincolo de orice... "limita"???
Dar ce e de fapt "infinit"?? Ceva ce nu se sfarseste vreodata, ce nu poate fi atins?? Acolo oare este un loc unde toate lucrurile sunt "perfecte", unde se afla toate idealurile, unde sunt in siguranta, pentru ca nu vor fi atinse vreodata??

Dar pentru tine ce semnificatie are?

Super poza... desi e doar un lac.. eu am crezut ca e marea... ;))

tudord spunea...

nu conteaza ce semnifica pt mine..
la urma urmei e doar o poza

Ramona Aștefănesei spunea...

eu ma refeream la ce inseamna "infinit" exprimat in imagini, in conceptia ta... totusi acest lac nu este infinit... se vede malul... deci..... ;)
s-ar putea totusi sa fie o deosebire a notiunii de "infinit" in viata si cea in poze...
sau... poate am eu tendinta sa personific anumite lucruri, sa le acord mai multa atentie, importanta decat ar trebui ?

Anonim spunea...

eu i-as fi zis ... „mai am un singur dor” : ) In minte imi vin versuri pe care le credeam uitate. Pacat ca nu am net acum si trebuie sa le scriu doar cum mi le amintesc. Daca citatele nu vor fi chiar exacte, imi cer scuze ... nu am mai (re)citit Eminescu de prin liceu (oare sa-mi fie rusine? nu stiu, ma mai gandesc : ) ) So ... mix:

„Vreme trece, vreme vine/Toate-s vechi si noua toate/Ce e rau si ce e bine/Te intreaba si socoate/Nu spera si nu ai teama/Ce e val, ca valul trece/De te-ntreaba, de te cheama/Tu ramai la toate rece.”
Asa imi spunea al meu suflet pe vremea cand ii acordam importanta.

Azi...
„pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi tiu/Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu.

Azi ...
„Vad vise-ntrupate gonind dupa vise/Pan’ dau in mormintele ce-asteapta deschise/Si nu stiu gandirea-mi in ce sa o sting”

„A fi? Nebunie si trista si goala/Urechea te minte si ochiul te-nseala./Ce-un secol ne zice ceilalti o dezic./Decat un vis sarbad, mai bine nimic.”

Prin urmare ...
„Mai am un singur dor:/In linistea serii/Sa ma lasati sa mor/La marginea marii./Sa-mi fie somnul lin/Si codrul aproape,/Pe-ntinsele ape/Sa am un cer senin./Sa geama de patemi/Al marii aspru cant,/Iar eu sa fiu pamânt/In singuratate-mi.”

Si as mai dori ...
„Faclie de veghe pe umezi morminte,/Un sunet de clopot in orele sfinte,/Un vis ce isi moaie aripa-n amar./Ah, astazi de-as trece de al lumii hotar!”

Totusi ...
„Pare ca printre nouri mi s-a deschis o poarta/Prin care trece alba lumina noptii moarta./Sa dorm, sa dorm in pace printre faclii o mie/In ast’mormant albastru si-n panze argintie”

„O, moartea e-un chaos, o mare de stele/Cand viata-i o balta de vise rebele/O, moartea-i un secol cu sori inflorit/Cand viata-i un basmu pustiu si urat...”

Hm... au trecut ani de cand le citeam si ma amuzam sa le memorez. Azi doar mi-au revenit in minte din senin (sau din poza : ) ) Nu mai stiu ordinea versurilor asa cum le-a scris el. Le-am asezat in ordinea in care au un sens pentru mine. Nu stiu daca au sens si pentru altii.
Oare le-a creat pentru noi sau pentru propria sa fiinta? Oare mi-ar fi dat voie sa le folosesc? Oare imi pasa???

P.S. Cam sinistru comentariul asta. Se pare ca am nevoie de cateva flori albe pentru alungarea gandurilor negre si ... o bere, doua :D ... Have fun!

tudord spunea...

monica..... ce mi'ai facuuuuuuttt
iar stau cu opera lui eminescu in mana vreo doua saptamaniiiii :P