in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
Ce gandeste o frunza cazuta pe mormant ? Hmm… Poate ar spune asa : « M-am nascut dintr-un mugur, deasupra unui Mormant. Am fost inconjurata de flori, deasupra unui Mormant. Am fost scaldata, pe rand, de razele soarelui si ale lunii, am fost racorita de picurii ploii si leganata de vant…deasupra unui Mormant. Oricat as fi incercat, Mormantul nu-mi parasea gandurile nicio secunda. Nici acum, dupa o viata intreaga, nu pot decide ce era mai greu de suportat : momentele in care acesta raspandea o liniste apocaliptica sau cele in care lacrimile cuiva udau lespedea imobila ? Acum, cand am ajuns atat de aproape (fizic vorbind) de locul purtat in gand o viata intreaga…ce as putea spune decat… «Sesam, deschide-te ! » » Si frunza isi incheie biografia cu un ranjet sadic… Mda, infiorator, recunosc. Dar asta a fost povestea frunzei sinistro-depresive. Poate ca o frunza optimisto-curajoasa ar spune asa : « M-am nascut dintr-un mugur, aproape de Cer si, imediat, am fost invaluita de flori. Din pacate, nu pentru foarte mult timp. Dar simt si astazi mireasma florilor si aud zumzetul albinelor. Oricum, a venit apoi alta perioada a vietii : am fost scaldata de razele Soarelui, leganata de Vant, racorita de Ploi. Cateodata, Furtuna ma obliga sa-mi intorc fata spre Mormantul de jos. Oh, atat de mohorat ! Dar am luptat impotriva Curentului si mi-am indreptat din nou privirile spre Cer. E adevarat, pe timp de Furtuna, chiar si Cerul este gri. Dar asta trece relativ repede si isi redobandeste albastrul atat de minunat ! In schimb, Mormantul ramane intotdeauna gri, fie Soare, fie Vant. Uh, si acum simt cum alunec spre acel Mormant pe care l-am ignorat tot acest Timp. Si las in urma Cerul…Dar…poate ca…oh, dar sigur ! Am sa ma asez deasupra acelei Pietre si am sa-i povestesc despre Cer, despre Ploaie, despre Vant, despre Pasari si despre Flori. Si apoi voi merge mai departe, infiltrandu-ma prin tarana si spunand aceeasi poveste. Si voi bucura locul prin care voi trece, pastrand si raspandind povestea Cerului. Moartea nu ma va birui. Ba chiar imi va da posibilitatea de a-mi … continua Viata. Chiar daca azi imi e Sfarsitul... I chose to die another day!” Si frunza isi incheie biografia cu un suras calm, oarecum indepartat. Un fel de a spune « Voi nu ma intelegeti. Tant pis pour vous ! » E usor sa fim o frunza sinistro-depresiva. Dar ar fi mai bine daca am reusi sa ne transformam in frunze optimisto-curajoase. Nu ? Depinde numai de noi. Deocamdata, eu ma las in voia Curentului si privesc Mormantul. Poate ca intr-o zi voi gasi Puterea de a ma intoarce spre Cer. Stiu bine Calea, dar inca ma simt obosita pentru un drum atat de lung. Poate intr-o zi… Poate… :)
P.S. am incercat sa postez cu "Monica" dar nu a mers. daca nu merge nici asa...soarta crunta si tragica :p
6 comentarii:
ar uita sa gandeasca,,,
,,,doar ar simti,,,
ce fericiti sunt oamenii......pacat k nu-si dau seama :D
:)
ce ar gandi un om asezat pe un mormant si privind frunza?
Ce gandeste o frunza cazuta pe mormant ? Hmm… Poate ar spune asa : « M-am nascut dintr-un mugur, deasupra unui Mormant. Am fost inconjurata de flori, deasupra unui Mormant. Am fost scaldata, pe rand, de razele soarelui si ale lunii, am fost racorita de picurii ploii si leganata de vant…deasupra unui Mormant. Oricat as fi incercat, Mormantul nu-mi parasea gandurile nicio secunda. Nici acum, dupa o viata intreaga, nu pot decide ce era mai greu de suportat : momentele in care acesta raspandea o liniste apocaliptica sau cele in care lacrimile cuiva udau lespedea imobila ? Acum, cand am ajuns atat de aproape (fizic vorbind) de locul purtat in gand o viata intreaga…ce as putea spune decat… «Sesam, deschide-te ! » » Si frunza isi incheie biografia cu un ranjet sadic… Mda, infiorator, recunosc. Dar asta a fost povestea frunzei sinistro-depresive.
Poate ca o frunza optimisto-curajoasa ar spune asa : « M-am nascut dintr-un mugur, aproape de Cer si, imediat, am fost invaluita de flori. Din pacate, nu pentru foarte mult timp. Dar simt si astazi mireasma florilor si aud zumzetul albinelor. Oricum, a venit apoi alta perioada a vietii : am fost scaldata de razele Soarelui, leganata de Vant, racorita de Ploi. Cateodata, Furtuna ma obliga sa-mi intorc fata spre Mormantul de jos. Oh, atat de mohorat ! Dar am luptat impotriva Curentului si mi-am indreptat din nou privirile spre Cer. E adevarat, pe timp de Furtuna, chiar si Cerul este gri. Dar asta trece relativ repede si isi redobandeste albastrul atat de minunat ! In schimb, Mormantul ramane intotdeauna gri, fie Soare, fie Vant. Uh, si acum simt cum alunec spre acel Mormant pe care l-am ignorat tot acest Timp. Si las in urma Cerul…Dar…poate ca…oh, dar sigur ! Am sa ma asez deasupra acelei Pietre si am sa-i povestesc despre Cer, despre Ploaie, despre Vant, despre Pasari si despre Flori. Si apoi voi merge mai departe, infiltrandu-ma prin tarana si spunand aceeasi poveste. Si voi bucura locul prin care voi trece, pastrand si raspandind povestea Cerului. Moartea nu ma va birui. Ba chiar imi va da posibilitatea de a-mi … continua Viata. Chiar daca azi imi e Sfarsitul... I chose to die another day!” Si frunza isi incheie biografia cu un suras calm, oarecum indepartat. Un fel de a spune « Voi nu ma intelegeti. Tant pis pour vous ! »
E usor sa fim o frunza sinistro-depresiva. Dar ar fi mai bine daca am reusi sa ne transformam in frunze optimisto-curajoase. Nu ? Depinde numai de noi. Deocamdata, eu ma las in voia Curentului si privesc Mormantul. Poate ca intr-o zi voi gasi Puterea de a ma intoarce spre Cer. Stiu bine Calea, dar inca ma simt obosita pentru un drum atat de lung. Poate intr-o zi… Poate… :)
P.S. am incercat sa postez cu "Monica" dar nu a mers. daca nu merge nici asa...soarta crunta si tragica :p
a really waw...
cu siguranta e cel mai interesant comentariu ce il primesc
e chiar interesant cum descrii cele doua ipostaze..bravo.
PS1: la "choose an identity" selectezi a doua optiune "Other" si poti fi "Monica" din nou
PS2: welcome back
Trimiteți un comentariu