in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
duminică, 25 februarie 2007
impietrire
"Tot e alb pe camp,pe dealuri ,imprejur,in departare, Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare ... " (vasile alecsandri)
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerete printre anii trecatori"
e superba poza... dar parca mi-ar fi teama sa intru in acea padurice singura... mai ales ca mi se pare ca se face seara ... parca ar fi plina de mister...
Interesant modul in care doua non-culori alcatuiesc asemenea compozitie. Si intr-adevar, numele ii se potriveste de minune. Nici macar Timpul nu se misca de teama sa nu strice „perfectiunea” peisajului, de teama sa nu faca zgomot in linistea abatuta asupra lumii. Uite acum realizez un lucru (si nu cred ca sunt singura care simte asa): imi place zapada atunci cand este abia asezata, cand nu exista urme, cand totul pare o pagina din cartea de povesti. Ma bucur precum un copil cand gasesc asemenea locuri neatinse. Si, ca o egoista ce se respecta, le stric imediat. Alerg si ma invart cu bratele deschise, lasandu-ma sa cad atunci cand am ametit. Apoi fac un inger de zapada in locul unde am cazut, privesc un minut cerul si miros zapada. Si ma ridic, plecand mai departe cu inima ceva mai usoara. Acum este pentru prima oara cand ma gandesc ca persoana care ajunge in locul repectiv dupa ce am plecat eu nu mai are cum sa se bucure de peisaj : ( Noroc de poze ca aceasta : ) Multumim ca nu ai stricat peisajul!
P.S. Ce este pata aceea luminoasa de pe tulpina copacului dreapta sus? ( desi intrebarea e construita intr-un mod cat se poate de tampit, nu se admit raspunsuri de genul „Pata aceea luminoasa este chiar o pata luminoasa! Si fa tu o poza mai faina, daca poti!”) Si daca ma uit mai atent, mai vad inca trei puncte de acelasi tip ... Nu spun ca strica poza (prea tare – nah, ca tot te plangeai ca nu ai critici. acum ti-am gasit acul in carul cu fan), dar nu pricep din ce cauza au aparut. Nu mi se pare ca ar fi nins in momentul in care ai facut-o. Nu? P.S. 2 Criticile au iesit mai aspre decat am vrut.
poza asta am luat'o dintr'un folder pe care "s'a pus praful", e facuta de ceva timp... nu prea mai stiu multe detalii despre ea..din cate imi amintesc e facuta din tren... eram in drum spre iasi iar calea ferata trece printr'o tentativa de padurice... :P si cred ca acea pata era fie pe obiectiv (un fulg de nea si fiind foarte aproape de senzorul optic.. a focalizat naspa) fie pe geamul trenului (nu'mi mai amintesc... ma cam lasa "hardu'" in ultima vreme, :P, ce sa'i faci...semne de imbatranire... apropos, merci pt urarea de LMA :))
ps.. stii ce e ciudat? e ciudat ca cineva care la inceput nu vroia sa isi spuna numele,, pt ca sa nu intre in viata mea (!?) sa imi stie si ziua de nastere.... poate ai aflat'o de undeva de pe bloguri...desi nu prea cred ca am specificat'o pe undeva. (daca da, atunci chiar ca trebuie sa imi fac griji cu privire la hardul meu :D) numai bine.
PS. la celelalte comentarii raspund cand voi mai acumula cateva ore de somn buuuuuuuneeeeeeeeeeeeeeee !
4 comentarii:
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori"
e superba poza... dar parca mi-ar fi teama sa intru in acea padurice singura... mai ales ca mi se pare ca se face seara ... parca ar fi plina de mister...
Nu-mi place poza :D
Interesant modul in care doua non-culori alcatuiesc asemenea compozitie. Si intr-adevar, numele ii se potriveste de minune. Nici macar Timpul nu se misca de teama sa nu strice „perfectiunea” peisajului, de teama sa nu faca zgomot in linistea abatuta asupra lumii. Uite acum realizez un lucru (si nu cred ca sunt singura care simte asa): imi place zapada atunci cand este abia asezata, cand nu exista urme, cand totul pare o pagina din cartea de povesti. Ma bucur precum un copil cand gasesc asemenea locuri neatinse. Si, ca o egoista ce se respecta, le stric imediat. Alerg si ma invart cu bratele deschise, lasandu-ma sa cad atunci cand am ametit. Apoi fac un inger de zapada in locul unde am cazut, privesc un minut cerul si miros zapada. Si ma ridic, plecand mai departe cu inima ceva mai usoara. Acum este pentru prima oara cand ma gandesc ca persoana care ajunge in locul repectiv dupa ce am plecat eu nu mai are cum sa se bucure de peisaj : ( Noroc de poze ca aceasta : ) Multumim ca nu ai stricat peisajul!
P.S. Ce este pata aceea luminoasa de pe tulpina copacului dreapta sus? ( desi intrebarea e construita intr-un mod cat se poate de tampit, nu se admit raspunsuri de genul „Pata aceea luminoasa este chiar o pata luminoasa! Si fa tu o poza mai faina, daca poti!”) Si daca ma uit mai atent, mai vad inca trei puncte de acelasi tip ... Nu spun ca strica poza (prea tare – nah, ca tot te plangeai ca nu ai critici. acum ti-am gasit acul in carul cu fan), dar nu pricep din ce cauza au aparut. Nu mi se pare ca ar fi nins in momentul in care ai facut-o. Nu?
P.S. 2 Criticile au iesit mai aspre decat am vrut.
poza asta am luat'o dintr'un folder pe care "s'a pus praful", e facuta de ceva timp... nu prea mai stiu multe detalii despre ea..din cate imi amintesc e facuta din tren... eram in drum spre iasi iar calea ferata trece printr'o tentativa de padurice... :P si cred ca acea pata era fie pe obiectiv (un fulg de nea si fiind foarte aproape de senzorul optic.. a focalizat naspa) fie pe geamul trenului (nu'mi mai amintesc... ma cam lasa "hardu'" in ultima vreme, :P, ce sa'i faci...semne de imbatranire... apropos, merci pt urarea de LMA :))
ps.. stii ce e ciudat? e ciudat ca cineva care la inceput nu vroia sa isi spuna numele,, pt ca sa nu intre in viata mea (!?) sa imi stie si ziua de nastere....
poate ai aflat'o de undeva de pe bloguri...desi nu prea cred ca am specificat'o pe undeva. (daca da, atunci chiar ca trebuie sa imi fac griji cu privire la hardul meu :D)
numai bine.
PS. la celelalte comentarii raspund cand voi mai acumula cateva ore de somn buuuuuuuneeeeeeeeeeeeeeee !
Trimiteți un comentariu