Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă,
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sã răsară
Si sã-mi cadă lin pe piept;
Sã sărim în luntrea mică,
Ingânaţi de glas de ape,
Si sã scap din mână cârma
Si lopeţile sã-mi scape;
Sã plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Incărcat cu flori de nufăr.
M.E.
4 comentarii:
La suprafata cred ca e "lac si nuferi"... pentru ca straluceste soarele, este aer si ajuta nuferii sa creasca, sa infloreasca... iar in adancime e "dark watter"... acolo nu ajunge soarele, lumina... (si la figurat, nu numai la propriu)
La suprafata e un colt din paradis... linistitor...
ma doare lacul asta...
ce interesant a iesit lacul:negru. noaptea arata fermecator. niciodata nu am putut sa trec pe langa el fara sa recit din versurile lui Eminescu.
(desi nu e chiar asa de romantic sub clar de luna prin padurea de la Ipotesti)
frumusete la mijloc de lumi...
Trimiteți un comentariu