in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
sâmbătă, 3 februarie 2007
nu pleca......
7 comentarii:
Anonim
spunea...
go go go go go=)) lacrimi si promisiuni de fidelitate, si pana la urma te inseala cu altul cand nici nu te astepti. sa nu crezi niciodata in femei, sunt prefacute, profitoare, se gandesc numai la sex si bani. asculta de mosu' ca stie el multe.
Frumoasa fotografie ... Vorbeste de la sine. Mie imi spune ca ambele persoane regreta, sufera ca trebuie sa de indeparteze. Nu e vorba de o „parasire”. In cazul acesta, ar fi fost o singura mana intinsa. In poza asta sunt doua. Prin urmare, despartirea a fost „amiabila”. Poate sunt doi prieteni vechi pe care viata ii obliga sa aleaga directii diferite la o rascruce. Poate sunt doua persoane ce s-au iubit odata si acum una dintre ele a descoperit ca nu mai are decat afectiune pentru cealalta. Se simte inchisa in colivie. Are nevoie sa-si ia zborul. Iar cealalta persoana, iubind inca, o intelege (in sensul de „accepta”, ii respecta decizia). Si ii da drumul sa zboare. Ma gandesc ... Daca ambele ar fi ramas doar cu afectiunea, poza ar fi aratat o strangere prieteneasca de mana. Dar nu e cazul aici... Asadar raman la varianta „unul iubeste, celalalt nu se mai poate lasa iubit”. Si probabil ei raman prieteni buni (in limita posibilitatilor...inimii care iubeste :) ). Deci revenim tot la prima varianta cu prietenii despartiti de viata... Asta imi aduce aminte de un mass-message primit cu mult timp in urma. Zicea cam asa: „Intr-o zi prietenia se intalneste cu dragostea, fiecare se prezinta. Apoi dragostea intreaba prietenia: "Daca exist eu, tu ce rost mai ai? Prietenia raspunde: "eu las un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima..."... „ Fara sa spuna ca daca nu-l dau mai departe am ghinion 1000 de ani. Nu l-am dat, dar l-am pastrat. E dragutz, in felul sau...
7 comentarii:
go go go go go=)) lacrimi si promisiuni de fidelitate, si pana la urma te inseala cu altul cand nici nu te astepti. sa nu crezi niciodata in femei, sunt prefacute, profitoare, se gandesc numai la sex si bani. asculta de mosu' ca stie el multe.
hmmm, dramele personale trebuie sa ramana personale... :) si nu inteleg de ce generalizezi? cunosti toate persoanele..? sau esti misogin?
@raspuns la comentariul lui Anonymus : viata mea personala nu te intereseaza pe tine
@raspuns pt vlader: sa ne limitam in a comenta doar fotografia, nu ne ocupam de misoginism sau mai stiu eu ce . have phun
necunoscutul sperie...si ce este deja pare a fi un pic mai aproape de noi, pare a fi in puterea noastra..
Frumoasa fotografie ... Vorbeste de la sine. Mie imi spune ca ambele persoane regreta, sufera ca trebuie sa de indeparteze. Nu e vorba de o „parasire”. In cazul acesta, ar fi fost o singura mana intinsa. In poza asta sunt doua. Prin urmare, despartirea a fost „amiabila”.
Poate sunt doi prieteni vechi pe care viata ii obliga sa aleaga directii diferite la o rascruce.
Poate sunt doua persoane ce s-au iubit odata si acum una dintre ele a descoperit ca nu mai are decat afectiune pentru cealalta. Se simte inchisa in colivie. Are nevoie sa-si ia zborul. Iar cealalta persoana, iubind inca, o intelege (in sensul de „accepta”, ii respecta decizia). Si ii da drumul sa zboare. Ma gandesc ... Daca ambele ar fi ramas doar cu afectiunea, poza ar fi aratat o strangere prieteneasca de mana. Dar nu e cazul aici... Asadar raman la varianta „unul iubeste, celalalt nu se mai poate lasa iubit”. Si probabil ei raman prieteni buni (in limita posibilitatilor...inimii care iubeste :) ). Deci revenim tot la prima varianta cu prietenii despartiti de viata...
Asta imi aduce aminte de un mass-message primit cu mult timp in urma. Zicea cam asa: „Intr-o zi prietenia se intalneste cu dragostea, fiecare se prezinta. Apoi dragostea intreaba prietenia: "Daca exist eu, tu ce rost mai ai? Prietenia raspunde: "eu las un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima..."... „ Fara sa spuna ca daca nu-l dau mai departe am ghinion 1000 de ani. Nu l-am dat, dar l-am pastrat. E dragutz, in felul sau...
Trimiteți un comentariu