in fiecare seara voi incerca sa pun cate o fotografie aici.... eventual incercam sa discutam despre ele... astept in primul rand critici (va rog, semnati commentariile cu un prenume sau pseudonim... )
Atat de usor poate trece timpul atunci cand faci ceva placut... si atat de greu altadata... Cand suntem mici dorim sa crestem, sa fim mari, sa fim "adulti", iar cand devenim adulti am vrea sa mai putem fi din nou copii, sa nu mai avem atat de multe griji, necazuri (cum se intampla de multe ori) ... Ironia sortii ?! Traieste clipa, fara sa iti faci prea multe griji pentru "ziua de maine"; nu iti propune neaparat: "Vreau neaparat sa fac acel lucru!" .. s-ar putea sa se intample ceva nepravazut si sa nu reusesti si astfel vei fi dezamagit... propune-ti sa "traiesti" si sa vezi ce va fi, propune-ti sa te straduiesti sa iti atingi scopurile.. si atunci nu vei fi asa dezamagit in cazul in are ai parte de un esec.. parerea mea... :)
S-a demonstrat ca Timpul este relativ. Este oare? Eu am un Timp total, rezervat de Dumnezeu pentru viata mea pe pamant. Din punctul meu de vedere, acest Timp total e mult prea mult si se scurge mult prea incet. Nu am asupra lui nicio influenta: nu il pot scurta, nu il pot lungi. Da, stiu ca e posibila intreruperea lui, dar asta contravine principiilor mele. Asa ca, daca tot il am, sunt nevoita sa-l utilizez. In materie de organizare, Timpul este al meu. Fac din el ce vreau (sau ce pot!). Din pacate, nu reusesc niciodata sa il impart pe activitati de o maniera eficienta. Prin urmare, nu am niciodata Timp sa citesc, sa dorm, sa ma plimb, sa privesc cerul, sa invat materia pentru examen, sa termin un proiect, sa rezolv sarcinile de serviciu. De fapt, nu am Timp suficient pentru a face tot ce trebuie si tot ce imi doresc sa fac. Si totusi, am prea mult Timp de trait. Ironic...trist... Pana la urma, nu cred ca Timpul ar depinde de noi. Dar modul in care il utilizam ne apartine. La fel si importanta pe care i-o acordam.
P.S. Cred ca asta e cea mai „de aproape” poza pe care am vazut-o. Si totusi, e foarte clara... Eu am oroare sa fac poze de la o distanta mica pentru ca nu obtin decat ceata. De ce?
OMUL si TIMPUL , doua fenomene/concepte/entitati (depinde cum vrei sa privesti lucrurile) mult discutate in operele filosofilor. Multe definiti au fost date acestor entitati, insa singura legatura ce s’a creat in jurul acestora este: Omul isi are Timpul lui. S’a ridicat urmatoarea problema: “OMUL trece prin TIMP sau TIMPUL trece prin OM?” Unii au spus ca omul e vesnic. El se infatiseaza sub diverse forme in eternal desfasurare a timpului.
De secole , cica exista un ciclu (numit viata) in care sunt “rodati” aceeasi oameni insa sub alte ipoteze, sub alte infatisari si forme. (PS. Nu vorbesc aici de reincarnare…reincarnarea presupune schimbarea “locuintei” si nu implica pierderea cunostintelor descoperite si accumulate. Sa ne imaginam o persoana reincarnate de vreo 101 ori, trebuie sa aiba un creier cat al elefentului, sau,,,,isi cumpara laptop :P) Discutam cu un prieten in legatura cu ceva asemanator si imi spune ca daca ar alege sa mai traiasca o viata si sa isi aleaga insa o alta infatisare, ar dori sa fie un copac. Explicatia lui nu are rost sa o redau acum , insa e minunata, te duce cu gandul la copilarie,,la acel episod in care, constient sau nu, uiti de unele probleme.
Timpul etern fiinta trecatoare..... Ne imaginam viata ca fiind inchisi intr’o clepsidra. „nisipul”, martor al trecerii timpului, e format din carbuni aprinsi, ce cad neintrerupt si imposibil de oprit si loveste in om necrutator. Timpul trece si lasa semne, timpul trece si provoaca bucurii, timpul trece si provoaca durere, timpul trece si mai aduce si iluzii, timpul loveste , timpul nu sta in loc, timpul indoliaza...
Omul isi are timpul lui. Daca analizam putin, atat omul cat si timpul sunt efemeri. Oamenii au murit in trecut, oamenii mor si acum, probabil chiar acum in clipa asta cand scriu acest comentariu moare cineva, probabil chiar acum cand citesti acest comentariu moare cineva.... oamenii vor muri si in viitor. Nu putem schimba asta... Si timpul lor moare cu ei....
Life it seems will fade away Drifting further everyday yep, de acord, dar nu e un timp individual, e un timp all intregului la care ne raportam si pe care il individualizam. Si daca tot nu il pot controla..si e al meu, in sistemul meu...pai...apare ideea din commentul ramonei: traieste clipa. Si prin a trai, inteleg a lasa ceva in urma, nu doar a te bucura si atat. Si omul si referirea lui la timpul sunt trecatoare...asta ma face sa il consider ca mici postit-uri lipite pe monitor care iti aduc aminte de ceva... Dar, parca nu e corect sa traiesti mereu gandind...oricum dispar..si oricum e persisabil si timpul..si restul..e fiuctiune... E ca si cum ai renunta la o lupta...ai fi din start pe o alta traiectorie. "Tot ce-am vrut a fost ca timpuil sa mai stea/ nu mai mult ca viata mea"
Timpul. Ce este Timpul?... dupa parerea mea, Timpul este o iubita geloasa, care nu ti se daruieste niciodata, care se joaca cu tine in cele mai dulci moduri, care te imbie la lungi saruturi, dar niciodata nu o vei avea atunci cand o vei dori cu adevarat. te va atata intodeauna, si va fi o "fecioara despletita" care-ti aluneca din brate, ori de cate ori vei dori sa o atingi.
privit de filozofi, timpul este bivalent, timpul individual(care este limitat, al fiecaruia dintre noi)si timpul universal(nemarginit si incomensorabil)- timp pe care il detest...care ma face sa urasc tot ce imi place, care ma face sa inteleg ca imi place tot ce urasc, si ca de fapt, binele este un rau necesar, de care numai el,timpul, este responsabil, si care are imoralitatea de a ma lasa sa incerc sa-l pacalesc si sa-l reneg, sa realizez ca de fapt tot ceea ce suntem, este doar o particica mai mare de timp. iubesc timpul.
"Ne imaginam viata ca fiind inchisi intr’o clepsidra.„nisipul”, martor al trecerii timpului, e format din carbuni aprinsi, ce cad neintrerupt si imposibil de oprit si loveste in om necrutator. Timpul trece si lasa semne, timpul trece si provoaca bucurii, timpul trece si provoaca durere, timpul trece si mai aduce si iluzii, timpul loveste , timpul nu sta in loc, timpul indoliaza..." sunt cele mai intelepte vorbe, este cea mai explicita "definitie"(in lipsa de alt cuvant) a timpului.dar timpul nu face numai asta. timpul sta si in loc, si doar ca sa-ti poata demonstra acest lucru, chiar daca sta in loc doar o clipa, e clipa aceea cand nu realizezi absolut nimic, e clipa in care ai impresia ca trec ore.
imi vine sa rad de mine, de toti. incercam sa cronometram timpul, il impartim, il masuram, il datam,dar toate sunt trecute...ce rost mai are toate aceste copilarii? poate ne face sa intelegem ca avem un loc al nostru, ca apartinem cuiva,sa ne aducem mereu aminte de tot ce a fost, nu stiu, nu are sens nimic din ceea ce gandesc. o fotografie pe zi... sa discutam despre fotografie(poza), sa analizam acest instrument complex/simplu de masurare a timpului, creat de om pentru a fi constient de fiecare secunda, minut, ora, care trec, un fel de gest sado-masochist, ne chinuim singuri,vazand cum trece timpul, sau asteptandu-l sa treaca. nu ma pricep la poze, nu-mi pot da o parere, dar imi place aceasta idee, si-mi place ceea ce reusesc ele sa transmita, prin felul in care le-ai facut.
8 comentarii:
Atat de usor poate trece timpul atunci cand faci ceva placut... si atat de greu altadata...
Cand suntem mici dorim sa crestem, sa fim mari, sa fim "adulti", iar cand devenim adulti am vrea sa mai putem fi din nou copii, sa nu mai avem atat de multe griji, necazuri (cum se intampla de multe ori) ... Ironia sortii ?!
Traieste clipa, fara sa iti faci prea multe griji pentru "ziua de maine"; nu iti propune neaparat: "Vreau neaparat sa fac acel lucru!" .. s-ar putea sa se intample ceva nepravazut si sa nu reusesti si astfel vei fi dezamagit... propune-ti sa "traiesti" si sa vezi ce va fi, propune-ti sa te straduiesti sa iti atingi scopurile.. si atunci nu vei fi asa dezamagit in cazul in are ai parte de un esec..
parerea mea... :)
timp... secunda... sistem de referinta.... atemporalitate..
ce e timpul pentru tine?
prieten si dusman
si il poti controla? il poti anula? nu prea cred...
S-a demonstrat ca Timpul este relativ. Este oare? Eu am un Timp total, rezervat de Dumnezeu pentru viata mea pe pamant. Din punctul meu de vedere, acest Timp total e mult prea mult si se scurge mult prea incet. Nu am asupra lui nicio influenta: nu il pot scurta, nu il pot lungi. Da, stiu ca e posibila intreruperea lui, dar asta contravine principiilor mele. Asa ca, daca tot il am, sunt nevoita sa-l utilizez. In materie de organizare, Timpul este al meu. Fac din el ce vreau (sau ce pot!). Din pacate, nu reusesc niciodata sa il impart pe activitati de o maniera eficienta. Prin urmare, nu am niciodata Timp sa citesc, sa dorm, sa ma plimb, sa privesc cerul, sa invat materia pentru examen, sa termin un proiect, sa rezolv sarcinile de serviciu. De fapt, nu am Timp suficient pentru a face tot ce trebuie si tot ce imi doresc sa fac. Si totusi, am prea mult Timp de trait. Ironic...trist...
Pana la urma, nu cred ca Timpul ar depinde de noi. Dar modul in care il utilizam ne apartine. La fel si importanta pe care i-o acordam.
P.S. Cred ca asta e cea mai „de aproape” poza pe care am vazut-o. Si totusi, e foarte clara... Eu am oroare sa fac poze de la o distanta mica pentru ca nu obtin decat ceata. De ce?
OMUL si TIMPUL , doua fenomene/concepte/entitati (depinde cum vrei sa privesti lucrurile) mult discutate in operele filosofilor. Multe definiti au fost date acestor entitati, insa singura legatura ce s’a creat in jurul acestora este: Omul isi are Timpul lui.
S’a ridicat urmatoarea problema: “OMUL trece prin TIMP sau TIMPUL trece prin OM?”
Unii au spus ca omul e vesnic. El se infatiseaza sub diverse forme in eternal desfasurare a timpului.
De secole , cica exista un ciclu (numit viata) in care sunt “rodati” aceeasi oameni insa sub alte ipoteze, sub alte infatisari si forme. (PS. Nu vorbesc aici de reincarnare…reincarnarea presupune schimbarea “locuintei” si nu implica pierderea cunostintelor descoperite si accumulate. Sa ne imaginam o persoana reincarnate de vreo 101 ori, trebuie sa aiba un creier cat al elefentului, sau,,,,isi cumpara laptop :P)
Discutam cu un prieten in legatura cu ceva asemanator si imi spune ca daca ar alege sa mai traiasca o viata si sa isi aleaga insa o alta infatisare, ar dori sa fie un copac. Explicatia lui nu are rost sa o redau acum , insa e minunata, te duce cu gandul la copilarie,,la acel episod in care, constient sau nu, uiti de unele probleme.
Timpul etern fiinta trecatoare.....
Ne imaginam viata ca fiind inchisi intr’o clepsidra. „nisipul”, martor al trecerii timpului, e format din carbuni aprinsi, ce cad neintrerupt si imposibil de oprit si loveste in om necrutator. Timpul trece si lasa semne, timpul trece si provoaca bucurii, timpul trece si provoaca durere, timpul trece si mai aduce si iluzii, timpul loveste , timpul nu sta in loc, timpul indoliaza...
Omul isi are timpul lui. Daca analizam putin, atat omul cat si timpul sunt efemeri. Oamenii au murit in trecut, oamenii mor si acum, probabil chiar acum in clipa asta cand scriu acest comentariu moare cineva, probabil chiar acum cand citesti acest comentariu moare cineva.... oamenii vor muri si in viitor. Nu putem schimba asta... Si timpul lor moare cu ei....
Life it seems will fade away
Drifting further everyday
yep, de acord, dar nu e un timp individual, e un timp all intregului la care ne raportam si pe care il individualizam.
Si daca tot nu il pot controla..si e al meu, in sistemul meu...pai...apare ideea din commentul ramonei: traieste clipa. Si prin a trai, inteleg a lasa ceva in urma, nu doar a te bucura si atat. Si omul si referirea lui la timpul sunt trecatoare...asta ma face sa il consider ca mici postit-uri lipite pe monitor care iti aduc aminte de ceva...
Dar, parca nu e corect sa traiesti mereu gandind...oricum dispar..si oricum e persisabil si timpul..si restul..e fiuctiune... E ca si cum ai renunta la o lupta...ai fi din start pe o alta traiectorie.
"Tot ce-am vrut a fost ca timpuil sa mai stea/ nu mai mult ca viata mea"
Timpul. Ce este Timpul?... dupa parerea mea, Timpul este o iubita geloasa, care nu ti se daruieste niciodata, care se joaca cu tine in cele mai dulci moduri, care te imbie la lungi saruturi, dar niciodata nu o vei avea atunci cand o vei dori cu adevarat. te va atata intodeauna, si va fi o "fecioara despletita" care-ti aluneca din brate, ori de cate ori vei dori sa o atingi.
privit de filozofi, timpul este bivalent, timpul individual(care este limitat, al fiecaruia dintre noi)si timpul universal(nemarginit si incomensorabil)- timp pe care il detest...care ma face sa urasc tot ce imi place, care ma face sa inteleg ca imi place tot ce urasc, si ca de fapt, binele este un rau necesar, de care numai el,timpul, este responsabil, si care are imoralitatea de a ma lasa sa incerc sa-l pacalesc si sa-l reneg, sa realizez ca de fapt tot ceea ce suntem, este doar o particica mai mare de timp. iubesc timpul.
"Ne imaginam viata ca fiind inchisi intr’o clepsidra.„nisipul”, martor al trecerii timpului, e format din carbuni aprinsi, ce cad neintrerupt si imposibil de oprit si loveste in om necrutator. Timpul trece si lasa semne, timpul trece si provoaca bucurii, timpul trece si provoaca durere, timpul trece si mai aduce si iluzii, timpul loveste , timpul nu sta in loc, timpul indoliaza..." sunt cele mai intelepte vorbe, este cea mai explicita "definitie"(in lipsa de alt cuvant) a timpului.dar timpul nu face numai asta. timpul sta si in loc, si doar ca sa-ti poata demonstra acest lucru, chiar daca sta in loc doar o clipa, e clipa aceea cand nu realizezi absolut nimic, e clipa in care ai impresia ca trec ore.
imi vine sa rad de mine, de toti. incercam sa cronometram timpul, il impartim, il masuram, il datam,dar toate sunt trecute...ce rost mai are toate aceste copilarii? poate ne face sa intelegem ca avem un loc al nostru, ca apartinem cuiva,sa ne aducem mereu aminte de tot ce a fost, nu stiu, nu are sens nimic din ceea ce gandesc.
o fotografie pe zi... sa discutam despre fotografie(poza), sa analizam acest instrument complex/simplu de masurare a timpului, creat de om pentru a fi constient de fiecare secunda, minut, ora, care trec, un fel de gest sado-masochist, ne chinuim singuri,vazand cum trece timpul, sau asteptandu-l sa treaca.
nu ma pricep la poze, nu-mi pot da o parere, dar imi place aceasta idee, si-mi place ceea ce reusesc ele sa transmita, prin felul in care le-ai facut.
Trimiteți un comentariu